Regia : George Roy Hill
Scenariul : William Goldman
Data lansării : 24 Octombrie 1969
Distribuţia :
Restul distribuţiei aici
Motto :
You never met a pair like Butch and The Kid. Not that it matters, but most of it is true.
Mare e gradina Ta, Doamne! Cum am ajuns să scriu despre un western, Tu spune-mi! Niciodată nu mi-au plăcut. De când sunt mic am crezut că westernurile au fost nişte distracţii imbecile pentru părinţii noştri expiraţi care nu au avut şansa să se bucure la Batman, Spider-Man, Superman, şi toate chestiile cu Man în coadă. N-am putut niciodată să mă uit la un western mai mult de 10 minute. Imaginea lui Clint Eastwood, Chuck Norris-ul Vestului Sălbatic, cu paiul în gură, împuşcând ţânţari în testicule mi-a provocat greaţă. Ignoranţă pură? Sigur că da. Prejudecăţi tâmpite? Absolut. Doar nu vă imaginaţi că voi crede până la sfârşitul vieţii că numai retardaţii se uită la westernuri. Luaţi-o cum vreţi. De azi înainte, ori sunt eu cel mai proaspăt membru al clubului retarzilor cu pălării şi pistoale, ori mi-am dat seama că westernurile sunt nişte filme cu adevărat originale şi cu o savoare specifică.
Graţie deliciosului Butch Cassidy and the Sundance Kid, astăzi ştiu că mă voi întoarce la clasici de fiecare dată când voi simţi nevoia de ceva nou. E un film deschizător de gusturi cinematografice cu care cei din generaţia X nu au fost crescuţi.
Butch Cassidy (Paul Newman) şi Sundance Kid (Robert Redford) sunt un duet de bandiţi care trăiesc din jafuri. Butch gândeşte, Kid acţionează. Împreună formează cea mai tare echipă. Sunt un Ying şi Yang al Vestului Sălbatic. Specialitatea lor sunt băncile, dar stilul lor de viaţă cere un “tun” care să îi aranjeze până la adânci bătrâneţi. Aşadar, se hotărăsc să deturneze un tren, o greşeală care le va aduce deznodământul. Să te pui cu cine nu trebuie e singura lecţie valabilă pe care ţi-o poate da experienţa. Când îţi găseşti naşul, poţi să fugi din California până în Bolivia, nici dracul nu te mai scapă.
Filmul ăsta e ca un meniu la un restaurant chinezesc : porţii mici din multe sortimente, asigurând un festin îndelungat şi variat. Ai aventură, ai umor, ai acţiune, ai replici care te dau pe spate, dialoguri isteţe. Ai portrete psihologice, peisaje social-istorice, filosofii de viaţă.
Butch Cassidy şi Sundance Kid sunt exponenţii tipului de bagabont aparte de modă veche. Le plac femeile, le place băutura, le plac banii, le plac riscurile şi pericolele, le place aventura, dar dispun de un rafinament şi de o inteligenţă nemaîntalnită, însuşiri care ies în evidenţă numai când lucrează împreună. Se impun prin respect şi nu prin teroare, şi cel mai important e că o fac prin forţele proprii, nu dând ordine dintr-un birou vreunei găşti de executanţi. Te uiţi pur si simplu la filmul ăsta şi observi cum ilegalitatea este transfigurată într-un stil de viaţă care transcende moralitatea. Te uiţi la Butch şi la Sundace, doi bandiţi care sparg bănci şi nu-ţi poţi explica de ce îi percepi ca pe “băieţii buni” şi nicidecum ca pe doi răufăcători. Îi compari cu mafioţii de astăzi, cu Nuţu Cămătaru, cu Nicu Gheară, cu Băsescu şi te prinzi până la urmă de fază : Butch şi Sundance au ceea ce se cheamă coloană vertebrală. Sunt sinceri şi făţişi, nu cunosc perversitatea, bestialitatea, trădarea. Sunt oamenii care îndreaptă pistolul asupra ta şi te roagă frumos să le dai banii. Şi niciodată, dar absolut niciodată nu fac vărsare de sânge degeaba. În jurul lor pluteşte o etică similară cu cea a haiducilor noştri. Bandiţii pe care toată lumea îi iubeşte şi toate nevestele şi-i doresc la ele acasă. Asta în mare parte se datorează talentului şi carismei actorilor care îi interpretează. Să nu uităm că Paul Newman şi Robert Redford sunt Bredpizii şi Tomcrujii mămicelor noastre, pe vremea când Zburătorul le intra noaptea pe geam în cameră.
Filmul ăsta nu te agasează, nu exploatează emotiile tale primare, nu te şochează prin efecte şi imagini stridente. E un film care te invită, care te pofteşte, care te lasă să contribui cu propriile tale amintiri la creşterea continuă a adrenalinei. Se trezesc la viaţă brusc feelinguri pe care le aveai în copilărie atunci când sunai la uşi la întâmplare şi apoi fugeai râzând în hohote, lăsând în urma ta un moş gâfâind şi înjurând. Sau când furai flori din grădina vreunei babe senile ca să le dai fetelor pe stradă şi te trezeai cu un borcan zburând deasupra capului tău. Butch şi Sundance fac exact ce ai făcut tu în copilărie : fură! Doar că în loc de flori şi cireşe, fură bani. Şi aşa cum ajungeai subiect de reclamaţii la mămica şi tăticu, aşa îşi găsesc şi ei naşul! Pe bune că ţi-e efectiv drag de ei şi dezvolţi o simpatie care persistă cu mult după terminarea filmului.
Poftim fază de milioane :
Încă una :
Şi încă una :
Jur că am murit de râs şi m-am întors din morţi doar ca s-o mai fac o dată! Dacă îţi plac rafinamentul şi subtilitatea când vine vorba de umor, te vei îndragosti pe loc de Butch Cassidy and the Sundance Kid !
Replici memorabile :
Sundance Kid: You just keep thinkin’ Butch. That’s what you’re good at.
Butch Cassidy: [singing] Don’t ever hit your mother with a shovel. It will leave a dull impression on her mind.
Large Woman: Start this train.
Sundance Kid : Get back inside there, lady.
Large Woman : Oh, I’m not afraid of you, I’m not afraid of anything. I’m a grandmother and a female and I’ve got my rights. You can bull all the others but you can’t bull me. I’ve fought whiskey and I’ve fought gambling and I can certainly fight you.
